De cand am inceput facultatea am parte de momente nemaipomenite si de o satisfactie totala mai ales cand vine vorba de lucru in atelier....ma trezesc dimineata,imi beau cafeaua,si ma pregetesc de plecare cu o vointa nestapanita la cursuri.Desi intarzii mereu cate jum de ora profesorul meu este extraordinar....de fiecare data imi zambeste dandu-mi de inteles ca asta e tipic unui student si imi spune sa ma apuc de lucru pentru a nu ramane in urma:)jenata mereu de acest fapt ma asez la locul meu de lucru si imi incep activitatea!dupa un curs de desen intens,ne pregatim sa aducem la bun sfarsit 2 icoane!una reprezinta chipul Sfantului Ioan Botezatorul si cealalta reprezinta chipul Domnului nostru Iisus Hristos....dupa saptamani de munca pentru prepararea blatului de lemn de tei bine fixat si dupa intregul proces pe care l-am parcurs in tratarea acestora cu clei de oase fixat cu tifon,apoi cateva straturi de clei de oase in amestec cu alb de zinc,am ajuns la stadiul de finisare si apoi in sfarsit la desen...aici a fost o intreaga "bataie de cap"as putea spune deoarece a trebuit s refac desenul de vreo 6 ori ca sa nu mint....:))dar acum se pare ca am trecut de stadiul desenului in creion dupa care am trecut peste desen cu un strat de ocru(pigment) care se dilueaza cu emulsie de ou si apa...dupa ce am conturat desenul cu ocru am trecut peste cu cateva straturi de emulsie dupa care am trecut la proplasma....si apoi la carnatie,acesta fiind stadiul in care se afla acum;))....

Pare ciudat cum te pot motiva aceste lucruri!maine vom incepe cu glicasmul(stadiul de dupa carnatie) asteptand cu nerabdare sa privesc icoanele in stadiul final...un artist isi reflecta oarecum personalitatea in ceea ce creaza,isi marcheaza existenta si totodata continua sa traiasca prin lucrarile timp de veacuri si poate secole....cat de senzational este sa ai permisiunea de a trece intr-o lume unde rationalul si concretul sunt eliminate,unde abstracul,senzationalul,imaginatia atinge apogeul existential...noapte sau zi,indiferent de situatie ai puterea de a inchide ochii si de a visa si totodata de a-ti atinge scopul sau mai bine zis de a-ti indeplini visul prin creatie!pur si simplu stai intr-o banala statie de autobuz asteptand minute in sir"33"':))si in acest timp privesti masinile care au traiectorii diferite dar care se indreapta in aceeasi directie,privesti catedrala si parca vezi in fata ta muncitori ridicand,urcand,:zumzaind"...in concluzie contribuin la acea minunata opera de arta,la acel fascinant monument.....te uiti fix la camaradul de langa tine care isi aprinde o tigara nervos si stresat iar tu incepi sa zambesti din cauza formelor de cerculete,bastonase,inimioare,etc pe care le vezi in fumul care se pierde rapid in aerul apasator....in sfarsit apare autobuzul mult asteptat si nu vrei decat sa ajungi in camera,sa savurezi o cana cu ceai,sa asculti o muzica relaxanta"cufundata"printre plapuma calduroasa daruita de bunica si sa parcurgi cateva pagini de Mora;))