De cand am inceput facultatea am parte de momente nemaipomenite si de o satisfactie totala mai ales cand vine vorba de lucru in atelier....ma trezesc dimineata,imi beau cafeaua,si ma pregetesc de plecare cu o vointa nestapanita la cursuri.Desi intarzii mereu cate jum de ora profesorul meu este extraordinar....de fiecare data imi zambeste dandu-mi de inteles ca asta e tipic unui student si imi spune sa ma apuc de lucru pentru a nu ramane in urma:)jenata mereu de acest fapt ma asez la locul meu de lucru si imi incep activitatea!dupa un curs de desen intens,ne pregatim sa aducem la bun sfarsit 2 icoane!una reprezinta chipul Sfantului Ioan Botezatorul si cealalta reprezinta chipul Domnului nostru Iisus Hristos....dupa saptamani de munca pentru prepararea blatului de lemn de tei bine fixat si dupa intregul proces pe care l-am parcurs in tratarea acestora cu clei de oase fixat cu tifon,apoi cateva straturi de clei de oase in amestec cu alb de zinc,am ajuns la stadiul de finisare si apoi in sfarsit la desen...aici a fost o intreaga "bataie de cap"as putea spune deoarece a trebuit s refac desenul de vreo 6 ori ca sa nu mint....:))dar acum se pare ca am trecut de stadiul desenului in creion dupa care am trecut peste desen cu un strat de ocru(pigment) care se dilueaza cu emulsie de ou si apa...dupa ce am conturat desenul cu ocru am trecut peste cu cateva straturi de emulsie dupa care am trecut la proplasma....si apoi la carnatie,acesta fiind stadiul in care se afla acum;))....

Pare ciudat cum te pot motiva aceste lucruri!maine vom incepe cu glicasmul(stadiul de dupa carnatie) asteptand cu nerabdare sa privesc icoanele in stadiul final...un artist isi reflecta oarecum personalitatea in ceea ce creaza,isi marcheaza existenta si totodata continua sa traiasca prin lucrarile timp de veacuri si poate secole....cat de senzational este sa ai permisiunea de a trece intr-o lume unde rationalul si concretul sunt eliminate,unde abstracul,senzationalul,imaginatia atinge apogeul existential...noapte sau zi,indiferent de situatie ai puterea de a inchide ochii si de a visa si totodata de a-ti atinge scopul sau mai bine zis de a-ti indeplini visul prin creatie!pur si simplu stai intr-o banala statie de autobuz asteptand minute in sir"33"':))si in acest timp privesti masinile care au traiectorii diferite dar care se indreapta in aceeasi directie,privesti catedrala si parca vezi in fata ta muncitori ridicand,urcand,:zumzaind"...in concluzie contribuin la acea minunata opera de arta,la acel fascinant monument.....te uiti fix la camaradul de langa tine care isi aprinde o tigara nervos si stresat iar tu incepi sa zambesti din cauza formelor de cerculete,bastonase,inimioare,etc pe care le vezi in fumul care se pierde rapid in aerul apasator....in sfarsit apare autobuzul mult asteptat si nu vrei decat sa ajungi in camera,sa savurezi o cana cu ceai,sa asculti o muzica relaxanta"cufundata"printre plapuma calduroasa daruita de bunica si sa parcurgi cateva pagini de Mora;))

Special things in my life

Se apropie vacanta....pentru un student vacanta e o parte din paradis,fiecare incepe sa isi faca planuri pentru Craciun inainte cu o luna de vacanta,nu mai zic de spiritul sarbatorilor care isi face simtita prezenta in sufletul fiecaruia dintre noi inainte cu o luna.....la facultate nu mai avem chef de lucru,de studiat sau de alte activitati intrascolare...ne este gandul numai la bradul pe care asteptam sa il impodobim,la colindul care ne umple sufletul de bucurie,la magazinele pline cu decoratii,dulciuri si alte produse siropoase si placute ochiului...

Exista si impedimente in viata fiecaruia cum ar fi sesiunea,dorul de parinti,diversele amintiri neplacute sau experiente ciudate care nu pot fi sterse cu buretele,care nu te lasa sa te bucuri pe deplin de sarbatoarea Nasterii Domnului!cu toate acestea spiritul sarbatorilor ne face mai buni,diminueaza starea de continua agitatie,amplifica starea spirituala si te determina sa reflectezi la ceea ce se numeste"progres si continuitate"!nimic nu se poate compara cu aceasta perioada cand iti revezi familia,cand savurezi traditionalul"porc de Craciun"cand gusti cozonacul facut de bunica ianinte de terminarea postului.Parca o aud si acum pe strabunica certandu-ma cu amaraciune pentru nazdravaniile pe care le faceam in timpul postului....in special cand ma furisam in camara unde isi tinea bucatele si cautam"soric"sau atunci cand infulecam toti biscuitii si miezul de nuca din dulap inainte sa inceapa sa prepare cele necesare pentru traditionalul"cozonac"......poate ca unii dintre voi isi mai aduc aminte momentele cand treceau pe langa pomul incarcat de dulciuri si bomboane de craciun,furisand cate una in buzunar sau eventul lasand ambalajele goale:)ce ma mai certa bunicul pentru asta;)),deoarece la noi era o traditie sa pastram dulciurile in pom pana la venirea "Bobotezii"....dar din pacate bradul ramanea fara nimic inainte cu mult...

Speciale erau momentele cand asteptam Preotul in ajunul Craciunului vestind "Nasterea Lui Hristos"1eram atat de emotionata cand auzeam strigatele copiilor de departe la potile caselor de pe deal...atat de neastamparata eram intrucat mergeam din minut in minut la poarta sa vad cand se apropie parintele de casa bunicii mele.Odata ajuns,stateam cuminte in coltisorul meu gata pregatita de plecare cu ceilalti copii in ciuda dojenelilor pe care le primeam de la bunici din cauza gerului si a ninsorii care nu se potolea nicidecum!dupa ore de vestit si strigate,(nu mai zic de chicoteli pe la spatele dascalului care avea traista plina de nuci),ma intorceam acasa cu plasa plina de portocale,mere,bomboane,prajituri si alte bunatati pe care le acumulam de-a lungul traseului alaturi de ceilalti" camarazi de breasla".Trecand de aceasta experienta asteptam cu nerabdare seara de colind...atunci cand tot tineretul din sat se aduna in grupuri pentru a colinda fiecare casuta in parte!plecam de cu ziua de acasa si cu emotie incepeam sa strig la portile satenilor care se pregateau de marea sarbatoare!Mi-aduc aminte si acum,cum ieseau batranii la porti si ne ziceau o vorba dojenitoare"inca nu-s colacii gata!"....dandu-ne de inteles prin aceasta ca era prea devreme pentru colind,ceea ce era adevarat....ce stanjenitor era atunci cand greseam versurile colindului atat de bine stiute de catre vecini si nu numai incat trebuia neaparat sa repetam ceea ce incepusem,dar nu mai era atat de grav atunci cand ne primeam"leutul"!uitam de neplaceri "una doua;))"!dar timpul a trecut,noi ne maturizam,trecem de la un stadiu la altul si nu ramanem decat cu amintirile cele mai de pret!

Aceste amintiri dau sens sentimentelor pe care le am fata de aceasta MARE si SEMNIFICATIVA Sarbatoare,pastrand in mine amintirea vie a celor petrecute cu mult timp in urma....si in ciuda sesiunii care se apropie o sa ma bucur din plin de inca 2 saptamani senzationale in care totul devine Vis si Nirvana....o stare de euforie de 1000nnnnnn....

SARBATORI FERICITE tuturor celor ce"simt"si"costientizeaza"pe deplin semnificatia lor!